Nice logo you've got there

Multumesc! O sa-l port cand o sa ma imbrac in galben, :)

Behave and listen carefully

:))



The reply

I wish I Could Dance like that

Am nimic...

Epiderma-catifea, luciu'-incapsunat...de aici mi se trage. Ma simteam in bratele perechii, cu fericirea in brate. Uitat intr-un vagon meteorit pe un drum aglomerat, eram cea mai fericita dintre fapturile Universului, cel care conspirase tot sa-mi aduca ce nu mai speram: meteoritul negru, plin de fericire, pe soseaua aglomerata. Inchide ochii si da-ti seama doar ca tot ceea ce e emotie gigantica in jurul nostru, e teama de a ne privi in suflet si a ne recunoaste. Tu-mi mangaiai mainile inegrite de soare, eu ma jucam in parul tau de nuca de cocos. Epiderma-Catifea, Luciu'-Incapsunat, sunt suparat de fericire, plang de atata ras, cant de dor...si-mi vine sa spun ca...
Fara tine!

Nu mi-e somn!

Mi-am luat gagica la dans azi-noapte pe la doispe. Pan' pe la unu am reusit sa spargem podeaua si am trecut la vecini, la unu jumate strapungeam cu pasi sacadati scoarta pamantului. La trei eram in miez , ardea de nu puteai sta, dar noi nu stateam: dansam inebuniti, frenetici precum pantofii. La trei jumate o gasca de smecheri cu ochi negri s-a strans sa ne faca galerie. Au urlat pana ce-au trezit Pamantul. Am plecat acasa prin pielea care respira adanc. De dimineata am auzit ca Pamantul invitase Luna la dans, ea raspunzadu-i ca " pe diseara la doispe"...

Because you're not yet mine, I'll walk the line

Cantec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.

Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat

nopţile.

Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.

Erau tare îndărătnici şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.

Ori poate de drag şi de blândeţe.

Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Nichita Stanescu

(foto: stampa japoneza sec. IV)

Postulat

-ul Desenelor Animate: "Atunci cand doua verze se cearta, conopida nu se baga"

Am ales aceasta fotografie fiindca afara e cald, iar in ea, destul de frig.

O sa va descriu o secventa din filmul de azi-noapte: Doua pisici blanoase dorm. Oachese si mirate in timpul zilei, cuminti si pretioase acum, in lumea viselor.

Mihai face armata, azi e in permisie si s-a refugiat in Cismigiu. La umbra unui copac doi fluturi, de meserie spectatori, il zaresc scriindu-i ceva Oanei.
Primul Fluture:-Pe jumate din colbul meu ca e de dragoste ce-i scrie?
Al 2-lea:- Bah, eu zic ca mai degraba e de cearta ce scrie acolo, sa nu mai ai tu parte de aripile alea daca n'o fi asa!
Primul: Intalni-te-ai cu vrabia de n'ar fi cum ti-am zis!
(Scuza naratorului: Deh fluturi din Ferentari, plini de surprize vocabulare)

Peste 5 minute Mihai ridica ochii din hartie, bau cu nesat din bere, si se amuza teribil cum langa el un fluture fu atacat de o vrabie infometata, iar celalalt "din cauza socului" (gandea Mihai amuzat) nu mai putu sa zboare.
Sa fi fost dah'amor, sa fi fost dah cearta? Ce sa fi fost?

Pe fundal, radio-ul bazaind:

Despre lipsa

Zi de zi se scurge atat de mult timp fara noi...lipsim. Lipsim dintr-o lume ocupata cu ea insasi. Hmm, ce paradox prostesc!!! Poate daca ar sti si ei ce inseamna sa lipsesti... ce inseamna de fapt lipsa, ce fel de lipsa, a cui, a ce?! Habar nu au. Noi lipsim. Nu stiu daca le lispim lor, ei sunt mult prea ocupati cu ei insisi ca sa simta vreo lipsa sau macar sa inteleaga ce e aceea. Lipsim de pe trotuare, lipsim din birouri, din parcuri, de acasa, lipsim de peste tot, pur si simplu...lispim.
Insa vezi tu draga mea, a lipsi implica si riscuri: ai putea de pilda sa lipsesti de aici, si asta chiar ar fi o lipsa dureroasa pentru mine, cel care lipsesc de peste tot, dar numai de langa tine nu...
De fapt nici tu nu lipsesti de langa mine, nici nu ai avea unde sa te duci, pentru ca acolo unde ai putea uneori sa fii...lipsesti.
De fapt...de fapt nici nu stiu de ce alegi mereu sa ramai aici?! Mmmba da, stiu. Nu vrei sa-ti lipsesc si nici eu nu as vrea ca tu sa-mi lipsesti. Lipsa uneori poate fi dureroasa, off, repet acelasi lucru de parca as stii eu ceva despre ce spun acum, sunt tot ca ei, habar nu am ce inseamna a lipsi si punct.Nu ma mai asculta! Incercam doar sa fac conversatie dar se pare ca nu am cu cine!!! Asculti mereu si nu spui nimic, plus ca fatuca asta trista nu-mi spune decat ca lipsesc! Iar eu lipsesc de oriunde altundeva, numai de langa tine nu. Hai gata opreste-te!
Ma jucam si eu un pic, stii ca uneori sunt rautacios, chiar tu mi-ai spus odata ca asta " se vede in privirea ta"( ca si cum privirea mea a fost vreodata rautacioasa cand staruia pierduta pe chipul tau cu zecile de minute?!).
Nu lipseste nimeni de nicaieri, toti suntem unde trebuie sa fim, la locurile noastre, tu nu-mi lipsesti fiindca iata-te aici, eu nu-ti lipsesc fiindca iata-ma-s aici...lor, nici nu ma intereseaza daca le lipsesc sau nu, a trecut multa vreme si oricum sunt prea ocupati cu persoana lor ca sa simta vreo lipsa. Sunt plini de ei si atunci cand esti plin, nu-ti lipseste nimic, nu?
Hai da-mi un pupic si fugi! Nu auzi? Fugi fiindca ma intristezi vazandu-te asa...
........
Prostule de ce? Habar nu ai cat imi lipsesti!!! Plangea incet, niciodata n-o facea zgomotos.
Uite ti-am adus preferata ta de la Starbucks...Eu ti-am cumparat-o prima data, iti mai amintesti?
Acum trebuie sa fug, pe maine dragul meu...!
Lasa cafeaua langa lumanarea aprinsa, ii mangaie fotografia ceramica de unde el chilug ii zambea indragostit si se ridica grabita. Statuse ca in fiecare zi prea mult si lipsea de la birou.
.......
-Oana ce-i cu tine, ai patit ceva? Iar ai plans? era Corina, colega de birou.
Oana tresari. Visase ceva, se petrecuse un fapt trist. Corina era ingrijorata fiindca Oana de cateva zile era trista si se purta ciudat. Vorbea mereu de lipsa. In dialogurile cu ceilalti incepea sa filosofeze despre ce inseamna lipsa. Incepusera toti sa se amuze de preocuparea ei pentru acest subiect.
-Nu n-am nimic, am atipit un pic...aaa, nu stiu, am ceva la ochi, ar trebui sa merg la oftalmolog saptamana asta.
Tresarii si cand vazu fereastra lui de messenger deschisa, era aceeasi poza cu cea pe care o visase. O melodie asteptand sa fie acceptata, vreo 7 buzz-uri, 5 de "Oana esti?" si un " ma ingrijorezi, nici pe mobil nu raspunzi, vin cat pot de repede la tine!!!" "Am plecat!"
Nu...stai...e ok!
-Ce spui Oana? intreba Corina
-Nimic, vorbeam cu mine. Intre timp melodia se descarcase, ea se linistise, asculta primele acorduri...
si-i scrise:
"Dragul meu drag, imi lipsesti, nu stiu ce se intampla cu mine in ultimele zile am un sentiment ciudat, iar tu imi lipsesti..."
Message sent at 16:30
.......................................
Aproape intuneric, Oana ingandurata intr-un fotoliu in fata televizorului. "Ce-o fi cu el de n-a mai aparut...acu' si mobilul l-a inchis?"....
"Trosc!" se auzi telecomnda izbind parchetul.
La televizor imaginile derulau un film macabru: era masina lui, distrusa! Din mormanul de fiare mai recunoscu numarul, numarul lor, simboliza dragostea ce si-o purtau, se vedea un 16 insangerat si indoit, era ziua in care se vazusera pentru prima data . Imaginile murisera, parca erau instantanee trucate, bucati de piatra ascutita ce-i apasau pieptul adanc. Refuza sa creada ca e real. Prin fata ochilor i se derula mereu o pelicula cu acel 16, vedea toate acele imagini ca fiind niste actori ciudati jucand un teatru sumbru, o drama imposibila, o creatie a imposibilului. O lipsa acuta de real. Urechile-i tiuiau, ochii parca ar fi stat sa sara din orbite. Deasupra acestui teatru grotesc pe o banda rosie trona rece, un titlu: " Nu exista supravietuitori ai accidentului de la ora 16:30".
.....................
Melodia de la radio umplu dormitorul de aceeasi vesnica stire: "E dimineata! Treziiiirea!!!"
Oana se trezi plangand, era prima data in 28 de ani cand i se intampla asta( Se trezea intotdeauna foarte devreme si foarte proaspata, vroia sa evite aglomeratia de dimineata si sa ajunga repede la serviciu). Cazu brusc la auzul primelor acorduri ce ieseau din boxele radio-ului desteptator...melodia de la radio suna cunoscut. Lesinase.
Dupa 5 minute....
-Oana, Oana raspunde-mi iubito! Ce ai patit? Vai nu pot sa cred...ce ma fac? OANAAAAAAAAAAAA?
-Mi..i..hai? murmura ea de jos
-Da, da iubire eu sunt...ce ai patit? glasul lui radia de fericirea reintoarcerii ei.
-Mi-hai dar tu esti aici?
-Da iubito unde sa fiu in alta parte? Ai lesinat, s-a intamplat ceva, te-am vazut cum stateai trista in fund, nu te uitai inca nicaieri, iar cand a inceput sa cante porcaria aia de la Taxi ai cazut pur si simplu...ai visat ceva?
-Nu stiu ce s-a intamplat, am avut un cosmar teribil, un accident, ceva...ciudat si trist.
-Nu te mai gandii, hai sus, ai lipsit ceva timp din lumea asta! rase fericit afisand o fata transfigurata de frumusetea chipului ei. Oana era frumoasa, frumoasa ca o mireasa... O lua in brate si o saruta.
-Mihai...?
-Da Oana?
-...mi-ai lipsit...!

Era cea mai frumoasa dimineata de cand se cunoscusera. Afara ploua. Se lungira unul langa altul. Lipseau...doar de la birou! Le lipsea doar...Starbucks!

Starbucks cu aroma de floarea soarelui

Am sa va povestesc un fapt ciudat, o intamplare cu iz fantastic, dar care, credeti-ma, e adevarata...Mi-a spus-o un vechi prieten pe care-l cred pe cuvant si pentru tot ce spune el...garantez! Iata ce-mi povestea:

"esti floarea soarelui, una dintre miile aceluias ogor, stai infipta in pamant si statornicia asta te multumeste mai mult decat credeai. ai in acest pamant tot ce-ti trebuie sa cresti si sa fii fericita. tu stralucesti printre celelalte flori, nu vezi asta? asa esti tu, stralucitoare. te-a placut Soarele cand erai mica, insa mult prea mica sa-l cunosti. ti-a lasat ceva zambet, ceva pulbere aurie, si ti le-a ascuns intr-un saculet pe care scrie "nu deschide-biohazard". stie bine ca daca l-ai deschide ne-ai neantiza pe toti si tu n-o faci, de dragul nostru.
te urmaresc de ceva vreme si am observat ca uneori noaptea, te afunzi in intuneric, sub pamant si acolo zambesti cu zambetul lasat de Soare.
numai atunci, din cosmos se vede pamantul ca un dovleac de haloween, portocaliu cu o lumanare inauntru, de se mira pilotii de pe cursa venus-jupiter de asa frumusete. si asta doar pentru ca tu zambesti pe ascuns. in unele nopti te bucuri de sutele de milioane de stele, in altele confunzi
luna spunadu-i povesti de dragoste, alteori crezi ca luceafarul e chiar el, si te incrunti suparata scotandu-i limba atunci cand nu-ti raspunde la salut. odata ai rupt chiar paginile unde citisesi o poezie lunga despre luceafar. si vine iarasi ziua, si tu nu te uiti in sus, nu-l recunosti pe
el, cel ce vine dis de dimineata sa te vada...si ramane mut de admiratie pana seara cand pleaca visand...

si ce crezi ca viseaza? ia sa-i intrebi pe cei din australia! l-au auzit mai demult soptindu-ti numele in somn, s-au amuzat teribil dar au inteles cat de indragostit era...

da pe tine te viseaza, de tine e indragostit! nu-l vezi fiindca esti infipta bine in pamant, unde ai tot ce-ti trebuie sa fii fericita. nu-l vezi fiindca esti admirata de tot ogorul, iar noaptea cand toti dorm si ai ragazul sa deschzi cu adevarat ochii, doarme si el..."

am surprins intr-o seara de vara aceast monolog al unei colibri catre una dintre miile de floarea soarelui ale unui ogor(ce-i drept mai stralucitoare decat toate celelalte). nu am inteles bine daca o certa, reprosandu-i ceva sau ii facea o magnifica dezvaluire, dar tin minte moaca mirata a florii, nu-i venea sa creada, avea gura cascata si mai ca puteai sa intrevezi intr-un colt de ochi rotund si mare, o lacrima. de fericire, tristete sau ciuda? numai ea ar fi stiut. Am trecut mai departe la randu-mi mirat de ceea ce auzisem. nu mai stiu mare lucru de acea floarea soarelui, cred ca a fost culeasa si pusa la uscat, dar stiu sigur ca in noapte aceea a zburat pana in australia sa-l vada pe el dormind, l-a mangaiat, si a adormit acolo cu palma pe capul lui. au visat ca s-au unit, s-au amestecat si amandoi s-au transformat intr-o cafea de la starbucks, stralucitoare si cu aroma de floarea soarelui.

in dimineata urmatoare produsul era lansat in intreaga lume. ea nelispsita din
starbucks in fiecare dimineata inainte de a incepe programul , intra si ceru noua cafea (era atat de stralucitoare ca-ti lua ochii si-ti starnea curiozitatea). Multumii, dadu sa iasa si cum ii era obiceiul se oprii o clipa sa soarba. ramase tintuita pe loc. aproape ca timpul se oprise, isi aducea aminte de tot, zambii apoi planse, toti o privira uluiti si nu se mai opreau din exclamatii onomatopeice. Tocurile inalte i se transformasera in radacini...parul incepea incet incet sa i se ingalbeneasca, pe geanta ei in loc de adidas scria "nu deschide-bio hazard"...
In acea zi la jurnalul de seara se anunta ca "In aceasta dimineata intr-o cafenea din centrul capitalei, o tanara s-a transformat, sustin martorii oculari, intr-o floarea soarelui...."

Ciudat nu?

Fac foarte bine, chiar daca nu beau cafea...

Andress a scris:
"spre dimineata, am visat ca sunt in paris la starbucks arcades (la zeul cafelei; pe scurt, ACOLO unde cafeaua e excelenta iar preturile pe masura !!!). din pacate, cand am deschis ochii suparat de lumina soarelui m-am trezit tot in canapeaua mea extensibila .... ce cosmar!
ps: in ciuda aspectelor bizare, am avut parte de o seara superba desi am sarbatorit ziua frantei mai mult in stil american iar focul de artificii l-am urmarit de pe terasa casei ... "
Eu i-am raspuns:
"fac bine. si mie mi-e drag starbucks, chiar daca nu beau cafea. pur si simplu mi-e drag. deci fac bine"

In continuare puteti sa ma si credeti ca fac bine si iata o dovada:



HENRI SALVADOR-PETITE FLEUR

Incerc si un later edit de duminica, mai ales ca se apropie seara si impreuna cu ea, intunericul si mai apoi luna. Vreau sa va spun ceva la ureche, veniti mai aproape va rog! Bun, merci. Ascultati: Acum 5 minute aveam ochii deschisi si priveam un gand, era atat de calduros ca-ti venea sa-ti lasi hainele langa el, ceea ce am si facut. Deodata am ajuns intr- o casa alba (de calcar) si ma uitam printr-o gaura patrata din zid, uneori acoperita de doua obloane, probabil asta tine loc de fereastra, m-am gandit . In fata era marea cufundata in apusul soarelui. Rosu de apus cu albastru umed. Briza si lespezi caldute. In jur aproape liniste...aproape. Priveam minunatia ( incercand in acelasi timp sa deslusesc imaginea altui gand ce-mi strabatea o emisfera de-a lungul si de-a latul) atunci cand v-am vazut si pe voi, ciorchini in jurul meu, brazdand cu privirea acelasi apus pe acelasi partrat din perete. Va vad si acum, inca sunteti aici, acolo, sau unde mi-o fi gandul. V-au crescut urechi de iepure iar acum le ciuliti, fiindca in aproape liniste se aude ceva...aproape... Ia, ce?!



(my plunged in dreams mood, version 0.1 by the photo camera)
ps: sa-mi spuneti cum a fost. oricine ati fi si mai ales de oriunde si...oricum :)
alt ps: ZBOR PLACUT!

Men VS Women - The Differences

This is a great and simple film(short one) about the behavioral differences between men and women. It's also great fun. Enjoy it!

...hai, nu mai fi suparata...!