Ne-am mai jucat odata cu "povestioara" asta, e inofensiva :). Versurile ii apartin lui Mihai Beniuc. Recita, Florian "Motu" Pittis.
Auditie placuta!
Florian PITTIS - ULTIMA SCRISOARE
Vezi mai multe video din Muzica »
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Bausem prea mult în noaptea - aceea...
Era ora când totul ti se pare posibil,
chiar si invierea din morti,
chiar si schimbarea amintirilor palite.
In mine se deschideau si se-nchideau intr-una porti,
scartiind intre renuntari si ispite.
Era ora când totul ti se pare simplu si posibil,
când crezi ca un singur cuvant
spulbera toate argumentele si nehotararile celorlalti,
si totul iti apare clar si categoric,
ca intr-o opera desavarsita de arta.
Ce opera de arta
poate fi mai desavarsita decât dragostea?
Ce om n-a incercat să faca din ea opera vietii lui?
E ora când totul ti se pare posibil
si am rostit numarul magic.
Si un glas, nu al abisului meu,
ci al destinului,
mi-a raspuns, usor plictisit:
- S-a mutat de aici, imediat dupa casatorie...
Noaptea isi sugrumase propia magie.
S-a mutat...Deci si iubirile se muta!
Trec de pe o strada pe alta,
dintr-un oras în altul,
sau, si mai simplu, dintr-un pat în altul.
Iubirea mea nu era moarta, doar se mutase.
Si de ce nu? Si fluviile isi muta albia,
si pamantul isi mai schimba orbita,
chiar metagalaxia isi muta hotarele.
Să se mute, deci, si iubirile,
o data, sau de mai multe ori pe an,
carand în camioane sau simple valize
boarfele trecutelor nopti de dragoste!
Era ora când totul ti se pare posibil,
chiar si un infinit limitat,
chiar si o iubire trecatoare.
In mine se deschideau si se-nchideau intr-una porti,
scartiind intre renuntari si ispite.
Din Noaptea banala, a lui Dragomir
Iar emotiile aduse de vocea lui Pittis...imposibil de descris.
Trimiteți un comentariu