Despre lipsa

Zi de zi se scurge atat de mult timp fara noi...lipsim. Lipsim dintr-o lume ocupata cu ea insasi. Hmm, ce paradox prostesc!!! Poate daca ar sti si ei ce inseamna sa lipsesti... ce inseamna de fapt lipsa, ce fel de lipsa, a cui, a ce?! Habar nu au. Noi lipsim. Nu stiu daca le lispim lor, ei sunt mult prea ocupati cu ei insisi ca sa simta vreo lipsa sau macar sa inteleaga ce e aceea. Lipsim de pe trotuare, lipsim din birouri, din parcuri, de acasa, lipsim de peste tot, pur si simplu...lispim.
Insa vezi tu draga mea, a lipsi implica si riscuri: ai putea de pilda sa lipsesti de aici, si asta chiar ar fi o lipsa dureroasa pentru mine, cel care lipsesc de peste tot, dar numai de langa tine nu...
De fapt nici tu nu lipsesti de langa mine, nici nu ai avea unde sa te duci, pentru ca acolo unde ai putea uneori sa fii...lipsesti.
De fapt...de fapt nici nu stiu de ce alegi mereu sa ramai aici?! Mmmba da, stiu. Nu vrei sa-ti lipsesc si nici eu nu as vrea ca tu sa-mi lipsesti. Lipsa uneori poate fi dureroasa, off, repet acelasi lucru de parca as stii eu ceva despre ce spun acum, sunt tot ca ei, habar nu am ce inseamna a lipsi si punct.Nu ma mai asculta! Incercam doar sa fac conversatie dar se pare ca nu am cu cine!!! Asculti mereu si nu spui nimic, plus ca fatuca asta trista nu-mi spune decat ca lipsesc! Iar eu lipsesc de oriunde altundeva, numai de langa tine nu. Hai gata opreste-te!
Ma jucam si eu un pic, stii ca uneori sunt rautacios, chiar tu mi-ai spus odata ca asta " se vede in privirea ta"( ca si cum privirea mea a fost vreodata rautacioasa cand staruia pierduta pe chipul tau cu zecile de minute?!).
Nu lipseste nimeni de nicaieri, toti suntem unde trebuie sa fim, la locurile noastre, tu nu-mi lipsesti fiindca iata-te aici, eu nu-ti lipsesc fiindca iata-ma-s aici...lor, nici nu ma intereseaza daca le lipsesc sau nu, a trecut multa vreme si oricum sunt prea ocupati cu persoana lor ca sa simta vreo lipsa. Sunt plini de ei si atunci cand esti plin, nu-ti lipseste nimic, nu?
Hai da-mi un pupic si fugi! Nu auzi? Fugi fiindca ma intristezi vazandu-te asa...
........
Prostule de ce? Habar nu ai cat imi lipsesti!!! Plangea incet, niciodata n-o facea zgomotos.
Uite ti-am adus preferata ta de la Starbucks...Eu ti-am cumparat-o prima data, iti mai amintesti?
Acum trebuie sa fug, pe maine dragul meu...!
Lasa cafeaua langa lumanarea aprinsa, ii mangaie fotografia ceramica de unde el chilug ii zambea indragostit si se ridica grabita. Statuse ca in fiecare zi prea mult si lipsea de la birou.
.......
-Oana ce-i cu tine, ai patit ceva? Iar ai plans? era Corina, colega de birou.
Oana tresari. Visase ceva, se petrecuse un fapt trist. Corina era ingrijorata fiindca Oana de cateva zile era trista si se purta ciudat. Vorbea mereu de lipsa. In dialogurile cu ceilalti incepea sa filosofeze despre ce inseamna lipsa. Incepusera toti sa se amuze de preocuparea ei pentru acest subiect.
-Nu n-am nimic, am atipit un pic...aaa, nu stiu, am ceva la ochi, ar trebui sa merg la oftalmolog saptamana asta.
Tresarii si cand vazu fereastra lui de messenger deschisa, era aceeasi poza cu cea pe care o visase. O melodie asteptand sa fie acceptata, vreo 7 buzz-uri, 5 de "Oana esti?" si un " ma ingrijorezi, nici pe mobil nu raspunzi, vin cat pot de repede la tine!!!" "Am plecat!"
Nu...stai...e ok!
-Ce spui Oana? intreba Corina
-Nimic, vorbeam cu mine. Intre timp melodia se descarcase, ea se linistise, asculta primele acorduri...
si-i scrise:
"Dragul meu drag, imi lipsesti, nu stiu ce se intampla cu mine in ultimele zile am un sentiment ciudat, iar tu imi lipsesti..."
Message sent at 16:30
.......................................
Aproape intuneric, Oana ingandurata intr-un fotoliu in fata televizorului. "Ce-o fi cu el de n-a mai aparut...acu' si mobilul l-a inchis?"....
"Trosc!" se auzi telecomnda izbind parchetul.
La televizor imaginile derulau un film macabru: era masina lui, distrusa! Din mormanul de fiare mai recunoscu numarul, numarul lor, simboliza dragostea ce si-o purtau, se vedea un 16 insangerat si indoit, era ziua in care se vazusera pentru prima data . Imaginile murisera, parca erau instantanee trucate, bucati de piatra ascutita ce-i apasau pieptul adanc. Refuza sa creada ca e real. Prin fata ochilor i se derula mereu o pelicula cu acel 16, vedea toate acele imagini ca fiind niste actori ciudati jucand un teatru sumbru, o drama imposibila, o creatie a imposibilului. O lipsa acuta de real. Urechile-i tiuiau, ochii parca ar fi stat sa sara din orbite. Deasupra acestui teatru grotesc pe o banda rosie trona rece, un titlu: " Nu exista supravietuitori ai accidentului de la ora 16:30".
.....................
Melodia de la radio umplu dormitorul de aceeasi vesnica stire: "E dimineata! Treziiiirea!!!"
Oana se trezi plangand, era prima data in 28 de ani cand i se intampla asta( Se trezea intotdeauna foarte devreme si foarte proaspata, vroia sa evite aglomeratia de dimineata si sa ajunga repede la serviciu). Cazu brusc la auzul primelor acorduri ce ieseau din boxele radio-ului desteptator...melodia de la radio suna cunoscut. Lesinase.
Dupa 5 minute....
-Oana, Oana raspunde-mi iubito! Ce ai patit? Vai nu pot sa cred...ce ma fac? OANAAAAAAAAAAAA?
-Mi..i..hai? murmura ea de jos
-Da, da iubire eu sunt...ce ai patit? glasul lui radia de fericirea reintoarcerii ei.
-Mi-hai dar tu esti aici?
-Da iubito unde sa fiu in alta parte? Ai lesinat, s-a intamplat ceva, te-am vazut cum stateai trista in fund, nu te uitai inca nicaieri, iar cand a inceput sa cante porcaria aia de la Taxi ai cazut pur si simplu...ai visat ceva?
-Nu stiu ce s-a intamplat, am avut un cosmar teribil, un accident, ceva...ciudat si trist.
-Nu te mai gandii, hai sus, ai lipsit ceva timp din lumea asta! rase fericit afisand o fata transfigurata de frumusetea chipului ei. Oana era frumoasa, frumoasa ca o mireasa... O lua in brate si o saruta.
-Mihai...?
-Da Oana?
-...mi-ai lipsit...!

Era cea mai frumoasa dimineata de cand se cunoscusera. Afara ploua. Se lungira unul langa altul. Lipseau...doar de la birou! Le lipsea doar...Starbucks!