Noroc cu sincronicitatea

Povestea 1

In anul 1967 la Londra, un agent de politie i-a transmis unei persoane noul numar de telefon al comisariatului unde lucra cerandu-i sa-l sune in seara urmatoare. Din neatentie, el a dictat numarul 40166, in loc de 40116. In seara zilei urmatoare, politistul a fost trimis sa patruleze prin cartier si a remarcat o lumina aprinsa la fereastra unei uzine, care in mod normal, era inchisa la ora aceea. In momentul in care el a patruns in respectiva camera, pentru a face o verificare, telefonul a inceput sa sune. Politistul a ridicat receptorul si a fost foarte surprins sa o auda tocmai pe persoana care trebuia sa-i telefoneze. Numarul de telefon de la uzina era exact acela pe care il dictase din greseala, 40166. Hmm, sincronicitatea organului :)

Povestea 2

In 1958 cand trenul pentru Jersey s-a prabusit de pe un pod direct in Golful Newark, reporterul ziarului local, s-a grabit sa fuga spre locul accidentului, cu aparatul de fotografiat in mana. In Editia urmatoare a ziarului, pe prima pagina, aparea o fotografie (cea de mai sus) in care era scos din apa vagonul din spate al trenului. In partea laterala a trenului se distingea numarul 932. In acea zi, mii de jucatori la jocurile de noroc din New York au mizat pe numarul 932. Ce numar credeti ca a iesit castigator? Bineinteles 932...

Ogica, fii pe faza, cad trenuri !!! :))

Sincronicitatea salveaza

Povestea 1

Pe data de 1 aprilie 1949 (denumita si Ziua Pestelui) savantul Carl Gustav Jung (foto sus) facea cercetari asupra simbolismului pestelui. La pranz, el a mancat peste. Apoi, a primit la consulatii o pacienta pe care n-o mai vazuse de multa vreme. Ea i-a aratat desenele sale cu pesti. Seara, Jung a vazut o broderie superba cu monstri marini care semanau toti cu niste pesti uriasi. A doua zi, o alta pacienta, pe care n-o mai vazuse de ani de zile, i-a povestit un vis in care era vorba tot despre pesti. Dupa ce si-a retranscris toate aceste coincidente, Jung a iesit apoi sa se plimbe si a vazut un peste foarte mare pe malul unui lac.

Povestea 2

Un om foarte deprimat se plimba de-alungul lui East River, la New York. In realitate era mai mult decat deprimat- vroia sa se sinucida si se gandea serios sa escaladeze parapetul amenajat pentru plimabari ca sa se arunce in fluviu.Viata ii parea goala, absurda si fara interes. Simtea ca lucrarea careia i se dedicase de zeci de ani nu avea nici o valoare si nu era de mare calitate. Ce realizase cu adevarat in viata?

In timp ce privea fix apa tulbure si invoburata, incercand sa-si adune destul curaj pentru a savarsi acest gest, o voce emotionata de femeie l-a intrerupt din gandurile sale:

"Scuzati-ma, imi pare rau ca va deranjez intimitatea, dar sunteti scriitorul Christopher D'Antonio?" El a incuvintat trist. Ea a continuat: "Sper sa nu va inoportunez, dar vroiam sa va spun cat de mult m-au ajutat cartile dvs in viata! Au fost o revelatie pentru mine si as dori sa va multumesc!"

"Nu, draga mea, eu trebuie sa-ti multumesc dumitale!" a raspuns D'Antonio. S-a intors apoi cu spatele la East River si s-a indreptat spre casa.

Este cumva vorba despre "dupa fapta si rasplata" ? Voi ce credeti?

Va urma...

Din nou...sincronicitate

Povestea 1

In 1992, Jeanette Ellis, din Cobs Creek, Statul Virginia, s-a urcat in Fordul condus de sotul ei pentru a merge la clinica unde trebuia sa aduca pe lume al doilea copil, un baiat. Dar nu a avut timp sa mai ajunga la spital si copilul s-a nascut in masina, la ora 6 si 40 de minute dimineata. Pe placuta de inmatriculare a masinii in care se aflau scria mare BOY 640 .

Povestea 2

In 1971, scriitorul George Feifer i-a imprumutat unui prieten manuscrisul cartii sale " Fata din strada Petrovka". Acest prieten l-a pierdut in saptamana urmatoare. In 1973, Feifer a mers la Viena unde aveau loc filmarile pentru filmul bazat pe cartea sa. Acolo l-a intalnit pe actorul principal, Anthony Hopkins (foto), care i-a povestit ca, dupa semnarea contractului, a cautat in zadar sa cumpere romanul. Pe cand se intorcea acasa dezamagit, a zarit o carte abandonata pe o banca in Leicester Square. Era chiar manuscrisul romanului pe care-l cautase zadarnic in librariile londoneze.

Hopkins si Feifer au fost foarte surprinsi sa afle ca acest manuscris era tocmai acela, pierdut cu doi ani inainte.

Later edit : Va urma...

Nu cred in coincidenta

Povestea 1

In ziua de sambata, 11 august 1985, Karen Dawn Southwick, in varsta de 22 de ani, s-a casatorit la biserica din Tettenhall in Wolverhampton, Anglia. Tatal sau, Alfred, a condus-o la altar. Trei ore mai tarziu Karen Dawn Southwick, in varsta de 22 ani , s-a casatorit in aceeasi biserica, fiind condusa la altar de tatal sau, Alfred. Acum o sa fiti tentati sa credeti ca e vreun caz de bigamie. Nu, nicidecum. Este vorba de doua persoane diferite, purtand exact acelasi nume si care s-au casatorit in aceeasi zi, in aceeasi biserica. Cele doua familii nu se cunosteau.

Povestea 2

In 1953, Irving Kupcinet, jurnalist la Chicago Times, a rezervat o camera la hotelul Savoy din Londra, pentru a face un reportaj despre incoronarea reginei Elizabeth a II -a . Cand despacheta, in sertarul noptierei din camera, a descoperit o cravata uitata de o persoana care locuise acolo. Cravata era marcata cu numele proprietarului. Personajul nostru, Irving Kupcinet a ramas foarte surprins cand a constatat ca acea cravata apartinea de fapt unui bun prieten de-al sau, un globe-trotter, pe nume Harry Hannin.

Uluitor...aveti putina rabdare...

Doua zile mai tarziu Kupcinet primeste o scrisoare de la cine credeti? Da, chiar de la Harry Hannin. Scrisoarea era expediata de la hotelul Maurice din Paris si continea urmatoarele randuri :

" Nu ma vei crede daca iti spun ca, deschizand sertarul noptierei din camera mea, am gasit o cravata care iti apartine...".

Cu ceva luni in urma, Kupcinet locuise in acel hotel.

Suprinzator, nu?

Va urma...