Motto:
Ea: Somewhere, at the edge of this world,
I will hide to be born again.
El: ...eternitatea,era singura promisiune ca am sa te gasesc.
Dincolo de tacere am vazut chipul tau...
Ia-ma de mana si du-ma in lumina pe care tu o respiri
I will hide to be born again.
El: ...eternitatea,era singura promisiune ca am sa te gasesc.
Dincolo de tacere am vazut chipul tau...
Ia-ma de mana si du-ma in lumina pe care tu o respiri
Ei doi
Ea: -Cine esti?
El: -Dar tu?
Ea: -Eu...sunt un copil cu ochii mari,
cu moarte multa,
cu vise dulci si degete uscate.
...dar spune-mi, tu cine...sau ce esti?
El: -Eu...sunt un actor în lumina reflectoarelor.
Curând o ploaie de zâmbete are să se reverse
iar eu, de iubire ud, pâna la piele,
o să-ţi prind uşor talpa piciorului...
Dar tu, tu chiar esti copil?
Ea: -Off!!! Nu m-auzi,
nu ma vezi
nici nu m-asculti,
nici nu ma crezi.
El: -Şopteşti şi râzi dincolo de uşi...
Te aud:
Un sunet difuz, desprins din cerul fericirii...
Ea: Spune-mi...ma asteptai cu un suras?
El: -Da,
pătruns de note muzicale,
surâd văzându-ţi aripa...
Ea: - Auzi? E liniste din nou...
El: - Tăcerea inundă casa,
şoaptele s-au ascuns,
doar lumina mai pâlpâie uşor...
Ea: -Acum stiu, tu vrei sa ma vinzi...
...ai scoate bani frumosi
pe ochii, pe gura mea,
pe maini si pe picioare,
pe zambet si pe lacrimi,
pe cuvinte si ganduri trecute...
El: -Nu!...vreau să-ţi arăt ce e Dincolo.
Dincolo de sărut, dincolo de şoapte de iubire...
Ea: -Ce ciudat...
...acorduri de chitara
ma poarta spre tarmuri apuse
El: -Păşeşte!
Usor, usor...suntem Dincolo...
Ea: -Acum ma vad...
la poalele cerului
sunt eu,
ecoul tuturor asteptarilor
si al tacerilor tarzii
El: -Uite vezi?
încet, într-o clipă ca o eternitate,
lumina ia forma zâmbetului tău
şi cade pe mine...
Ea: -Arunca timpul ce-a plutit fara mine,
iubeste-ma de primavara,
saruta-ma sa-mi treaca...
El: -Hai,zbori mai departe!
N-o să-ţi admir frumuseţea la nesfârşit...iar visul...
visul era doar atunci când tăceai, în colivie...
Ea: -Nu zbor nicaieri fara tine!
Ma-nec in vise si iubesc.
Adorm...nu ma mai trezesc
El: -E amiază în parc ...
se stârneşte o rază prin desiş
...........................
doar lumina mai pâlpâie uşor
peste locul unde, acum o clipa...
erai.
Epilog:
trezirea
Ea: -Neatza...
Spune-mi!
De ce ai scris?
De dor de mine?
El: -De prea mult...
El: -Hai sa-ti cant ceva :)
Ea: -Hai...
El:
About: Dialogul este o compilatie, realizata din versurile a doi poeti uitati de timp in coltul unui raft prafuit al bibliotecii.
El: -Dar tu?
Ea: -Eu...sunt un copil cu ochii mari,
cu moarte multa,
cu vise dulci si degete uscate.
...dar spune-mi, tu cine...sau ce esti?
El: -Eu...sunt un actor în lumina reflectoarelor.
Curând o ploaie de zâmbete are să se reverse
iar eu, de iubire ud, pâna la piele,
o să-ţi prind uşor talpa piciorului...
Dar tu, tu chiar esti copil?
Ea: -Off!!! Nu m-auzi,
nu ma vezi
nici nu m-asculti,
nici nu ma crezi.
El: -Şopteşti şi râzi dincolo de uşi...
Te aud:
Un sunet difuz, desprins din cerul fericirii...
Ea: Spune-mi...ma asteptai cu un suras?
El: -Da,
pătruns de note muzicale,
surâd văzându-ţi aripa...
Ea: - Auzi? E liniste din nou...
El: - Tăcerea inundă casa,
şoaptele s-au ascuns,
doar lumina mai pâlpâie uşor...
Ea: -Acum stiu, tu vrei sa ma vinzi...
...ai scoate bani frumosi
pe ochii, pe gura mea,
pe maini si pe picioare,
pe zambet si pe lacrimi,
pe cuvinte si ganduri trecute...
El: -Nu!...vreau să-ţi arăt ce e Dincolo.
Dincolo de sărut, dincolo de şoapte de iubire...
Ea: -Ce ciudat...
...acorduri de chitara
ma poarta spre tarmuri apuse
El: -Păşeşte!
Usor, usor...suntem Dincolo...
Ea: -Acum ma vad...
la poalele cerului
sunt eu,
ecoul tuturor asteptarilor
si al tacerilor tarzii
El: -Uite vezi?
încet, într-o clipă ca o eternitate,
lumina ia forma zâmbetului tău
şi cade pe mine...
Ea: -Arunca timpul ce-a plutit fara mine,
iubeste-ma de primavara,
saruta-ma sa-mi treaca...
El: -Hai,zbori mai departe!
N-o să-ţi admir frumuseţea la nesfârşit...iar visul...
visul era doar atunci când tăceai, în colivie...
Ea: -Nu zbor nicaieri fara tine!
Ma-nec in vise si iubesc.
Adorm...nu ma mai trezesc
El: -E amiază în parc ...
se stârneşte o rază prin desiş
...........................
doar lumina mai pâlpâie uşor
peste locul unde, acum o clipa...
erai.
Epilog:
trezirea
Ea: -Neatza...
Spune-mi!
De ce ai scris?
De dor de mine?
El: -De prea mult...
El: -Hai sa-ti cant ceva :)
Ea: -Hai...
El:
About: Dialogul este o compilatie, realizata din versurile a doi poeti uitati de timp in coltul unui raft prafuit al bibliotecii.
11 comentarii:
well...sometimes trebuie sa treaca mai bine de o ora, ca cineva sa poata macar sa incerce niste cuvinte, ca un raspuns:) ziceai ca sunt doi poeti, ca si cand ar fi doi oameni, nu? pentru ca e ca si cand ar fi unul singur:)
Pentru ca in fiecare vers sunt multe zambete. Zambetele sunt bune:)O sambata frumoasa!
am uitat sa te intreb unde i-ai gasit. or fi si prin biblioteca mea si eu nu stiu?:)
@Lau
Sunt numai zambete peste tot, zburda, zboara ca fluturii aia albi care apar prin mai si dupa care alergam cand eram mici. nu trebuie sa fug, ffindca se aseaza ba pe umarul meu, iar cel mai mare si frumos e pe buze. zambete...
sigur ai si tu volumelor de poezii, timpul i-a uitat, preaful ii proteseaza, iar ei acolo sub tot invelisul asta sunt mai vii ca niciodata. O sambata la fel :)
Foarte frumos :)
oscar pt poezie sa fie atunci:)
@anna
nu-i asa?
@Lau
da cei doi poeti merita aurul pt poezie, mai ales ca au scris-o din suflet si din intamplarile lui. e ca un pelerinaj...unul spre altul in anii in care nu s-au cunoscut.
@Desene
si din intamplarile ei:P (urla feminista din mine)...nu e atat de grav, dar am simtit nevoia unei precizari:)Mai ales ca ai zis ca sunt si versurile ratacite pe acolo.
daca tot e pelerinaj, eu as vrea sa se intalneasca in Maroc:D Undeva intre nisip si ocean.
*versurile ei, uatever. you got the point:) nbuna
@Lau
am vrut sa scriu lor si mi-a iesit lui :), poate deloc intamplator. sa se intalneasca in maroc intr-o cafenea la marginea desertului, unde sa cante azam ali doar pentru ei. noi visam frumos pentru doi oameni care cine stie daca or mai traii, nu am prea multe date biografice despre ei, desi sunt doi magnifici poeti. Iar nisipul sa doarma potolit langa masa de unde-si sorb cacaoa la asfintit.
Pai poate sunt acolo. Sau au fost deja. Sau vor fi. Prefer ultima varianta:) Sa am exclusivitate, sa le iau un interviu:)
la masa se asteapta unul pe altul...cine o sa vorbeasca primul, se studiaza din priviri si isi arunca zambete. ale lui indraznete, ale ei misterioase
Trimiteți un comentariu