diferente sociale pana la urma. insa adevarurile despre iubire prea putini au avut curajul de a le pune "in scena". de ce? fiindca iubirea e un subiect deteriorat, nu mai incaseaza capital, vorbesti despre iubirea adevarata, risti sa iesi in pierdere. si ma intreb: cine a avut efect coroziv asupra acestui subiect? tocmai prejudecatile sociale care ne sunt prezentate in acest filmulet. in finalul acestuia apare intrebarea: "stereotipuri", raspund eu :da si ele au ucis iubirea si sentimentalimsul.
ps: nu e vorba ca nu mai credem in dragoste. cred ca perceptia aia cu plimbatul - de mana cu persoana iubita - pe malul marii, privitul la apusul/rasaritul soarelui,samd. toata lumea le are sau dar nimeni nu mai crede ca ele se vor pune in aplicare.
probabil am devenit mai pretentiosi. atat in privinta "jumatatii" pe care o cautam cat si asupra duratei unei relatii. sunt de acord ca ne dorim cu totii o relatie de durata dar multi exagereaza si viseaza mai mult decat e permis. pana la urma dragoste de unul singur nu exista ...
prejudecati sociale ... daca oamenii ti-ar da sa mananci si te-ar imbraca as mai spune ca trebuie sa ai ceva retineri. in rest fa tot ceea ce vrei atata timp cat acel "tot" nu iti provoaca daune. ce gandeste lumea? nu cred ca ar trebuie sa te intereseze prea mult ...
Libertatea este în continuare lucrul pe care-l preţuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat să beau vinuri care nu-mi plăceau, să fac lucruri pe care nu trebuia să le fac şi pe care nu le voi repeta niciodată, să am multe cicatrice în trup şi-n suflet, să-i rănesc pe unii cărora am sfârşit prin a le cere iertare, într-o perioadă în care am înţeles că puteam să fac orice în afară de a obliga pe cineva să mă urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trăi. Nu mă căiesc pentru clipele în care am pătimit, îmi port cicatricele ca şi cum ar fi nişte medalii. Ştiu că libertatea este foarte scumpă, la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plătesc cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat de lacrimi.
Poate de aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!
Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.
Mi-e frică să-mi îndeplinesc visul şi pe urmă să nu mai am niciun motiv să trăiesc ....
13 comentarii:
intervine mereu-nemultumitul in scena: gosh! mult le-a mai luat macaronarilor sa descopere unele lucruri pe care noi le stim ... de o viata.
ps: nu te poti obijnui cu gandul ca femeia a plecat de mult de la cratita ???
Concluzia: femeia e fericirea tuturor si nefericirea fiecaruia in parte.
Si acestea fiind spuse, misoginii si misandrele au facut ca soarele sa rasara si pe strada umanitatii.
Numai bine.
diferente sociale pana la urma. insa adevarurile despre iubire prea putini au avut curajul de a le pune "in scena". de ce? fiindca iubirea e un subiect deteriorat, nu mai incaseaza capital, vorbesti despre iubirea adevarata, risti sa iesi in pierdere. si ma intreb: cine a avut efect coroziv asupra acestui subiect? tocmai prejudecatile sociale care ne sunt prezentate in acest filmulet. in finalul acestuia apare intrebarea: "stereotipuri", raspund eu :da si ele au ucis iubirea si sentimentalimsul.
stereotipurile ... ok. sunt de acord. da' pe ele cine le-a creat? nu tot omu' ???
ps: nu e vorba ca nu mai credem in dragoste. cred ca perceptia aia cu plimbatul - de mana cu persoana iubita - pe malul marii, privitul la apusul/rasaritul soarelui,samd. toata lumea le are sau dar nimeni nu mai crede ca ele se vor pune in aplicare.
probabil am devenit mai pretentiosi. atat in privinta "jumatatii" pe care o cautam cat si asupra duratei unei relatii. sunt de acord ca ne dorim cu totii o relatie de durata dar multi exagereaza si viseaza mai mult decat e permis. pana la urma dragoste de unul singur nu exista ...
prejudecati sociale ...
daca oamenii ti-ar da sa mananci si te-ar imbraca as mai spune ca trebuie sa ai ceva retineri. in rest fa tot ceea ce vrei atata timp cat acel "tot" nu iti provoaca daune. ce gandeste lumea? nu cred ca ar trebuie sa te intereseze prea mult ...
dar ne-am cam departat de subiect ...
profesore, it's easy. it takes time but it's easy :)
daca zici tu ...
uite ce zice si el:
Libertatea este în continuare lucrul pe care-l preţuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat să beau vinuri care nu-mi plăceau, să fac lucruri pe care nu trebuia să le fac şi pe care nu le voi repeta niciodată, să am multe cicatrice în trup şi-n suflet, să-i rănesc pe unii cărora am sfârşit prin a le cere iertare, într-o perioadă în care am înţeles că puteam să fac orice în afară de a obliga pe cineva să mă urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trăi. Nu mă căiesc pentru clipele în care am pătimit, îmi port cicatricele ca şi cum ar fi nişte medalii. Ştiu că libertatea este foarte scumpă, la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plătesc cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat de lacrimi.
Poate de aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!
Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri.
Mi-e frică să-mi îndeplinesc visul şi pe urmă să nu mai am niciun motiv să trăiesc ....
citate de Paulo Coelho
just! si totusi visul e nesfarsit, n-are cap...
arffff! esti irecuperabil ....
degustator mic si sadique, de ce nu poate blogaratia(populatia blogger-ilor) sa-ti dea mesaje pe g-man?
poate man. chiar ai si reusit :)))
tujur lamur :)))
ce mai faci mhai ?????
Trimiteți un comentariu