vineri, 28 decembrie 2007

A fost odata...Lucas


A fost...a fost cainele lui Alex, de fapt a fost prietenul prietenului meu. Un caine-om l-as numi eu. Nu a fost niciodata dresat profesionist si totusi intelegea mai bine decat multi dintre noi ce-i ceream. Era tot o inima. Imi amintesc cand Alex l-a lasat intr-un loc dezlegat si i-a spus sa ramana acolo, a ascultat dumnezeieste, chiar cand noi ne prefaceam ca plecam iar el aproape cu lacrimi in ochi parca ne implora sa nu-l lasam. Cand i-a spus sa vina a zburat prin aer. Cati oare dintre noi putem sa spunem ca am iubit asa pe cineva???
Nu a crescut mare fiindca pui fiind, s-a luptat cu niste maidanezi ce-l atacasera pe Alex. L-au muscat si cresterea lui a fost mai problematica. Cu toate astea Alex l-a facut bine si atat de puternic incat acum o gramada de ani ne tragea pe mine pe Alex si pe Paulica cu sania in parcul circului, pe toti 3 la un loc. Nu pot sa-l uit, matur fiind cum se ghemuia ca un pui in bratele lui Alex.
A fost...findca un reprezentant al rasei umane, nu-l numesc altfel-nu merita de fapt nimic, a pus otrava in spatiul pt caini din Herastrau (va simtiti un pic rusinati acum? eu da!!!). Otrava a declansat epilepsia iar in urma unor crize Lucas a murit. Cine stie cati dintre cainii care s-au jucat acolo in aceeasi perioada, au mai fost in situatia asta. Eu nu am mai vb de mult cu Alex si acum am aflat vestea trista.
Eu o sa-i doresc sa se reincarneze in om si sa fie un copil de care noi toti cei care l-am cunoscut o sa avem grija. Te asteptam Lucas, chiar asa...prea bun pentru lumea asta!
Acum o sa-l vedeti pe Lucas, vorba lui Alex, asa cum ar vrea el sa ni-l amintim!
Eu o sa-i spun, ramas bun prietene. Sunt sigur ca ajuti pe cineva acolo unde esti.
Prietenului meu devotat, celui care a fost, LUCAS-Cainele Om






5 comentarii:

Aleksey spunea...

Desene, multumesc pentru ceea ce ai scris! Sunt sigur ca si el s-a bucurat ca a facut parte din viata noastra asa cum si pentru noi este valabila reciproca. Poate tocmai pentru ca esentele tari se tin in sticlute mici, nu i-a fost dat sa traiasca mai mult. Oricum, sa ne bucuram ca a existat in viata noastra, ca ne-a dat lectii de cum sa fi om mai mult decat un reprezentant al speciei umanoide ar fi facut-o si cand vom manca primul mic sau ficatel de pui, sa ne gandim la el ca tare ii mai placeau!

Andress spunea...

cateodata avem motive serioase sa ne fie rusine ca suntem oameni .... din pacate asta se intampla tot mai des.

question: intr-o astfel de situatie, cine e animalul ?

Desene Animate spunea...

@ Andress
Intrebarea e retorica. Dar ce sa facem Andress, exista suflete si suflete.si din pacate in unele corpuri de om salasluieste un suflet de animal primitiv.

Aleksey spunea...

Andress, nu as putea sa iti indic o persoana anume intrucat daca i-as fi cunoscut identitatea, l-as fi trimis in lumea celor drepti. Din pacate tot ce iti pot spune este ca o persoana necunoscuta mi-a luat de langa mine un suflet foarte drag. Odata cu el a disparut in mod ireversibil o farama din copilaria si adolescenta mea.

Andress spunea...

stiu si te inteleg. am pierdut mai multi caini, otraviti sau rapusi de boala si am suferit mult.

cand puneam questionul "intr-o astfel de situatie, cine e animalul" nu ma refeream la persoana care a otravit cainele tau ci vorbeam in gerenal, intrebandu-ma daca nu cuma in zilele noastre oamenii sunt cele mai animalice fiinte de pe pamant iar animalele, adeseori, mai oameni decat noi ....